istorie, turism cultural, cultura, istorici, studii istorie istorie, turism cultural, discutii istorie, revista istorie, articole
istorie, cultura, forum istorie, turism cultural, articole istorie citate celebre

Cauta pe site

Utilizator






Parola uitata?

Trafic


Preliminarii
Scris de Andrei Florin Sora   

Regele Carol I si Regina Elisabeta, 1906, Calendarul Minervei, 1907 De ce o Expozitie nationala in 1906 ?

Ideea organizarii unei astfel de expozitii a existat inca din anul 1903, dar proiectul de lege a fost promulgat in mai 1905. Lucrarile propriu-zise au inceput in iunie 1905. Cel care a adus in prim plan ideea unor mari serbari jubiliare, cu prilejul implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, a fost Take Ionescu.

In plan politic, Expozitia Nationala din 1906 nu s-a bucurat de consens general, Partidul Conservator aflat la guvernare a fost singura grupare politica importanta ai carei reprezentanti au participat la festivitati. Din partea opozitiei, doar liberalul Vasile Missir si junimistul Nicolae Filipescu au acceptat sa participe la serbarile oficiale. Aceasta absenta nu se voia un afront adus regelui Carol I, ci se datora temerilor liberalilor si junimistilor in privinta intaririi pozitiei, pe plan intern si international a Partidului Conservator. Conservatorii considerau ca prin organizarea Expozitiei isi aduceau aportul decisiv la dezvoltarea Romaniei moderne: daca sub liberali a fost obtinuta Independenta de stat si proclamat Regatul, sub conservatori urma a fi realizat un mare eveniment.

Expozitia nationala din viitorul Parc Carol I era o componenta a Serbarilor Jubiliare inaugurate la 10 mai 1906.

Locatia

Elita Politica 1906Locul prevazut pentru construirea expozitiei a suscitat indelungi discutii. Variantele posibile au fost patru: Soseaua Kiseleff, Targul Mosilor-Obor, Cotroceni si Dealul Filaret. Daca in zona Cotroceni se afla resedinta familiei regale, la Obor se desfasurau numeroase petreceri, serbari si targuri (Mosii), insa in acest loc nu existau diferente de nivel: un deal pe care sa fie construite mari edificii. Se cauta un spatiu larg, eventual cu o diferenta de nivel, pentru a permite o priveliste incantatoare, dar situat in apropierea centrului orasului si pe cat posibil sa existe un plan de sistematizare al zonei. Alegerea locatiei trebuia sa tina cont si de costul rascumpararii terenurilor pe care urma a fi construit parcul. Din aceasta cauza, comisarul general al Expozitiei, Constantin I. Istrati preferase dealul Cotroceni, deoarece terenul apartinea Statului. Totusi, datorita pozitiei geografice si a frumusetii peisajului s-a optat pentru Filaret. Au existat anumite nereguli pe seama sumelor prevazute pentru rascumpararea terenului. Legea pentru achizitonarea terenurilor a fost promulgata la 28 mai 1906 (Monitorul Oficial, nr. 48, 2 (15) iunie 1905, p. 1842).

Campia si dealul  Filaret in secolele XVIII-XIX

Mitropolitul Filaret al II-leaIn evul mediu in aceasta zona erau terenuri cu vii. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, in 1792, mitropolitul Filaret al II-lea (mitropolit al Tarii Romanesti intre 1792-1793, decedat in 1795) a construit in aceste locuri un chiosc si o fantana, devenite un spatiu de odihna si amuzament pentru bucuresteni. De la sfirsitul secolului al XVIII-lea aceasta zona a fost cunoscuta ca dealul si campia Filaret. In apropiere de „chioscul” lui Filaret a existat pana in secolul al XIX-lea helesteul lui Serban Voda, dupa numele domnitorului Constantin Serban, 1654-1658. (POTRA, I, p. 335).

Chioscul lui Filaret a fost renovat si marit de succesorul sau, mitropolitul Dosithei Filitti (1793-1810), fiindu-i adaugate coloane din piatra si decorat cu picturi. Fantana lui Filaret a fost demolata in 1870, ocazie cu care bucurestenii au primit un nou loc de petrecere a timpului liber: fantana Cantacuzino si spatiul din jur. 

In secolul al XIX-lea, Campia si dealul Filaret erau locuri de odihna si de distractie ale bucurestenilor, in fapt o gradina care se afla in apropierea unor terenuri de pascut si vii (TOMA, pp. 128-30). Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si in anul 1904, la Filaret au fost initiate lucrari de sistematizare si de reconstructie ale vechii gradini.

Campia si Dealul Filaret in 1905, L Illustration, 29 sept. 1906In anul 1905, pe locul hotarat Expozitiei jubiliare se aflau pasuni pentru vite, terenuri mlastinoase, cateva terenuri particulare. Lucrarile au inceput relativ tarziu - cu un an inainte de inaugurarea oficiala prevazuta - prima sapatura fiind initiata in ziua de 15 iunie 1905. S-au efectuat importante lucrari pentru crearea unui sistem de canalizare, construirea de drumuri si alei, atat in interiorul parcului, cat si in jurul sau. Initial, locul de desfasurare al Expozitiei a primit un nume simbolic: Parcul Viitorului. Importanta era si semnificatia acestui spatiu pentru poporul roman: campia Libertatii de la 1848.

Structura si organizarea Expozitiei

Regulamentul pentru organizarea Expozitiei Nationale Romane prevedea infiintarea pe langa Ministerul Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor – condus de Ion N. Lahovari - a unei directii speciale, Comisariatul General, compus dintr-un comisar general, un comitet central (alcatuit din 9 membri plus comisarul general, ambele functii onorifice), mai multe comitete speciale din care faceau parte si Edmond Redont, Stefan Burcus, Victor Stefanescu ca arhitecti, iar Ion D. Berindei inspector tehnic. Arhitectul peisagist Edmond Redont, creator al parcului Bibescu-Romanescu, a avut ca atributii realizarea planului de transformare al parcului, realizarea gradinilor etc. Colaborarea intre Edmond Redont si arhitectii Burcus si Stefanescu nu a fost dintre cele mai bune, ultimii doi acuzandu-l pe francez ca si-a arogat meritul de a fi realizat planul de situatie al parcului. Presa a fost de partea arhitectilor romani. Lui Edmond Redont i-a fost negata chiar valoarea de arhitect peisagist, fiind considerat de Stefan Burcus un simplu „gradinar”. Aceste divergente se inscriu si pe fondul incercarii unei parti a presei, dar si a unor politicieni de a accentua rolul major jucat de romani in construirea Expozitiei. Acum, in 1906, romanii trebuiau sa fie cei care edificau Expozitia, iar prin aceasta se dorea evidentierea calitatii arhitectilor romani, formati profesional si ei in Occident.

Cea mai mare parte a clădirilor au fost construite doar pentru durata acestei manifestari, pentru altele era prevazut ca ulterior sa adăposteasca muzee sau noi expozitii. Au fost construite numeroase cladiri, pavilioane (din paianta, piatra, caramida, lemn), care urmau a reprezenta institutiile Statului, institutii particulare, firme, alte state, etc.

Titulaturile Expozitiei

Jocul numelor nu este lipsit de semnificatie. In exterior manifestarea din viitorul parc Carol, a fost numita Exhibitio daco-romana, expresie prin care se urmarea plasarea cu claritate a apartenentei romanilor la cultura latina si implicit la civilizatia occidentala. Numele oficial al expozitiei a fost acela de Expozitia Generala Romana (Româna), dar frecvent in mediile de informare din epoca sau chiar in actele oficiale evenimentul a fost prezentat si sub numele de Expozitia Nationala Romana (Româna) sau Expozitia Jubiliara. 

Expozitie nationala sau internationala?

Cu toate ca se voia a fi o expozitie nationala a tuturor romanilor au fost invitate sa participe institutii si intreprinzatori particulari din unele state europene si chiar din Statele Unite ale Americii. Potrivit organizatorilor aceasta situatie nu modifica aspectul national al Expozitiei. S-a expus in cadrul unor pavilioane nationale: ale Austro-Ungariei, Frantei, Italiei, Serbiei. De asemenea, s-au consemnat participari si din alte state (Imperiul Otoman, Statele Unite ale Americii, Belgia, Suedia etc.). A existat si un pavilion al Comisiei Dunarii.

Construirea unitatii romanesti in Expozitie

Evenimentul se adresa nu numai locuitorilor  din Regat, ci tuturor romanilor care locuiau in provinciile ce alcatuiau vechea Dacie si din Peninsula Balcanica. Pretextul pentru care au fost invitati sa participe romanii care nu-l aveau pe Carol I ca rege era implinirea a 1800 ani de la cucerirea Daciei de catre Traian. De altfel, una dintre „menirile” expozitiei in opinia organizatorilor era de „a dovedi lumii intregi, ca poporul roman, dupa o lupta continua de 1800 de ani ... traieste totusi plin de rigoare si de incredere in viitorul sau si este mindru de originea latina” (BO-EGR, noiembrie 1905, p. 69).

Participarea romanilor ardeleni a fost initial incerta, datorita interdictiei impuse la 13 martie 1906, de catre guvernul maghiar a participarii ASTRA (Asociatiunea transilvana pentru literatura si cultura poporului roman, infiintata in 1861) cu pavilion. Statul Roman a dus negocieri cu oficialitatile maghiare, obtinand organizarea pavilionului Transilvaniei de catre ASTRA. Intr-un final, romanii din Transilvania au putut veni in Regat, fara a avea de suferit. S-a ajuns chiar ca – spre deosebire de Bucovina – romanii din Transilvania sa expuna separat de Ungaria, sa aiba un pavilion propriu, pe care a fost arborat tricolorul romanesc. Totusi, din articolele din presa se pare ca au existat mici probleme in modul in care administratia maghiara i-a tratat pe romanii care voiau sa vina la Bucuresti, insa acestea au avut un caracter sporadic si s-au datorat functionarilor maghiari din Transilvania. Totusi, la Expozitia jubiliara au venit si multi maghiari.

Comisariatul general a acordat o importanta deosebita atragerii romanilor din-afara Regatului la Bucuresti. Au fost acordate numeroase reduceri pe Calea Ferata, la intrarea in parc. De asemenea, in majoritatea cazurilor, grupurilor organizate le-a fost asigurata cazarea. De multe ori oaspetii ardeleni, bucovineni sau macedoneni au beneficiat din partea unor societati de mese gratuite, date in onoarea lor.

Expozitia in cifre

Suprafata totala a parcului expozitional era de aproape 41 ha, constructiile definitive si provizorii ocupau 35.000 mp; au fost plantati peste 4000 de arbori mari, 90.000 de brazi, copaci de padure mici. 57.500 metri cubi de pamint dizlocat (Amintiri ..., p. 247). Astazi parcul Carol I ocupa o suprafata de aproximativ 36 hectare.

Totalul cheltuielilor legate de realizarea si functionarea expozitiei au ajuns ulterior la suma de aproximativ 6,5 milioane de lei (BULEI, p. 397). In Parlament au existat discutii acerbe cu privire la fondurile acordate de catre Stat. Unele ziare, in special cele de opozitie, dar nu numai ele au apreciat cheltuielile la 10 milioane lei (Neamul Romanesc, 25 iunie 1906, p. 220). O mare parte a spatiului expozitional a fost inchiriat unor romani sau unor straini, obtinandu-se importante sume de bani. Atragerea unor expozanti din afara tarii s-a realizat si prin practicarea unor preturi de inchiriere a terenurilor din parc, inferioare celor percepute romanilor. Numarul total al expozantilor a fost de aproape 40.000 (ROCERIC p. 166).

La capitolul beneficii, nu trebuie sa uitam impulsul dat comertului, vizitele in Bucuresti a sute de mii de persoane sau atragerea unor investitori straini.

Numarul vizitatorilor Expozitiei a fost estimat la aproape 2 milioane persoane. La inceput, vizitatorii au fost sub numarul scontat, treptat numarul acestora a crescut progresiv, pentru a scadea puternic in noiembrie. Numarul mic de la inceput se datora caldurii verii, taxei de intrare (initial 2 lei sau un leu in functie de zilele saptamanii, apoi taxa a fost stabilita la un leu, indiferent de zilele saptamanii), numarului insuficient al localurilor populare. Intre 4 iunie si 7 iulie 1906 s-au inregistrat 142.892 intrari oficiale (Adevarul la Expozitie, 11 iulie 1906, p. 2). In lunile urmatoare numarul biletelor vandute si implicit al vizitatorilor a crescut foarte mult, ajungandu-se chiar pentru unele zile la 20.000 de bilete vandute.

Clasificarea sectiunilor Expozitiei Generale Romane

  1. Agricultura
  2. Silvicultura – Vanatul
  3. Horticultura. Viticultura
  4. Zootehnia. Cresterea vitelor. Agricultura. Piscicultura. Apicultura. Sericicultura
  5. Mine si cariere
  6. Industrii
  7. Geniul civil. Mijloace de transport si de comunicatie – Geniul Militar si armata
  8. Instructia si educatia. Instrumente si proceduri generale de cultura
  9. Artele frumoase
  10. Igiena. Asistenta publica. Economia Sociala
  11. Cultul
  12. Trecutul